CULTURA CHINEZĂ IN PRAGUL SECOLULUI XXI (Ro)
|
|
2004/02/16
|
Sun Jiazheng
În 1999 şi 2000, ultimii ani
ai secolului al XX-lea, cultura chineză a cucerit
Franţa şi Statele Unite prin organizarea unor
manifestări de prestigiu. La Paris, oraş cu o
bogată tradiţie cultură a fost
oraganizată în anul 1999
“Săptămâna Culturii Chineze”, iar
în anul 2000 în Statele Unite, ţara cu cea
mai puternică economie din lume s-a organizat
manifestarea care a purtat titlul “Călătoria
culturii chineze în Stalele Unite”.
Războinicii şi caii lor de teracotă,
datând de 2000 de ani, obiecte din timpul dinastiei
Tang, de acum 1300 de ani, precm şi prezentarea unor
aspecte ale vieţii de zi cu zi din China zilelor
noastre, au constituit pentru occidentali un prilej
binevenit pentru cunoaşterea culturii chineze.
Organizarea acestor două manisfestări a
îmbrăcat o semnificaţie aparte.
Influenţa culturii tradiţionale asupra
societaţii moderne, înţelegerea
reciprocă dintre cultura chineză şi cea
occidentală, precum şi întrepătrunderea
culturii populare cu cea cultă, ambele
reprezentând aceeaşi civilizaţie umană,
sunt elemente deloc de neglijat, care permit dezvoltarea
culturii, fapt care corespunde politicii neabătute a
guvernului chinez în domeniul culturii în noul
secol şi reflectă în chip firesc
relaţiile şi tendinţele pe care le
manifestă cultura umanităţii. Pentru a face
cunoscută cultura chineză precum şi
progresele ei în secolul XXI, prezentăm
în cele ce urmeazăl opiniile ministrului culturii
din China, domnul Sun Jiazheng.
Slujirea poporului chinez,
satisfacerea nevoilor sale culturale tot mai mari şi
asigurarea accesului deplin la cultură a tuturor
cetăţenilor ţării constituie tot
atâtea obiective al politicii culturale promovate de
China pentru noul secol. Incepand cu anul 1978, în
contextul marilor schimbări sociale impuse de politica
de reformă şi de deschidere a Chinei către
exterior şi de trasformarile din sistemul economic,
guvernul chinez a iniţiat o serie de măsuri
concrete şi politici menite să ducă la
dezvoltarea culturii şi la înflorirea artei
şi literaturii. Una din aceste politici este accesul
tututor cetăţenilor la binefacerile
culturii.
După aproape douăzeci de ani, reforma
şi politica de deschidere şi-au arătat
roadele în plan economic şi cultural; s-au produs
schimbări importante de care întregul popor chinez
s-a putut bucura. In mai puţin de douăzeci de ani
numărul ziarelor a crescut de la 186 în 1978 la
2038, iar cel al revistelor de la 930 la 8187. In China
există în prezent douăzeci de posturi de
televiziune. La începutul aplicării reformei
şi politicii de deschidere erau numai câteva
emisiuni de informare, dar astăzi, într-o
singură săptămână sunt difuzate
în medie 70.000 de ore de emisie, iar subiectele s-au
diversificat.
În China, în anul 1999
televiziunea acoperea 91,6% din teritoriul ţării.
Astăzi, tăranii din regiunile cele mai
îndepărtate din centrul şi vestul
ţării pot afla, în aceeaşi zi, la fel ca
şi locuitorii oraşului Beijing sau Shanghai, tot
ce se petrece în ţara lor şi în lume
şi pot vedea în direct spectacolele susţinute
de marii artişti, chinezi şi străini. China
numără o populaţie de 1,2 miliarde locuitori.
Prin aplicarea reformei şi a politicii de deschidere
către exterior, guvernul chinez a reuşit să
rezolve problema subzistenţei populaţiei sale care
reprezintă un sfert din populaţia planetei, a
creat condiţiile pentru ca această populaţie
să fie din ce în ce mai prosperă, să
beneficieze de drepturi culturale sporite şi de o
viaţă spirituală mai bogată.
În îndelungata sa istorie, naţiunea
chineză şi-a creat o tradiţie culturală
proprie. o identitate spirituală care a constituit
temelia culturală pentru unificare ţării
şi pentru unitatea naţională. Pe
măsură ce s-a înaintat în timp şi
societatea a progresat, unele tradiţii culturale s-au
dezvoltat, altele au dispărut pentru totdeauna. Aceste
tradiţii, adevăraţi piloni pe care se
sprujină cultura şi viaţa unei naţiuni,
au fost transmise din generaţie în generaţie
până în zilele noastre şi au exercitat o
influenţă profundă asupra sistemelor de
valori, asupra modului de viiaţă a chinezilor
şi asupra căii de dezvoltare a ţării. Se
ştie că istoria Chinei este multimilenară iar
cultura sa se distinge printr-o incontestabilă
originalitate. Protejarea eficientă a moştenirii
culturale este o sarcină urgentă şi extrem de
importantă a Chinei în secolul XXI.
În această eră trebuie să
sprijinim dezvoltarea culturii naţionale a tuturor
ţărilor; de asemenea, cultura regiunilor şi
ţărilor mai puţin dezvoltate trebuie
protejată şi susţinută în vederea
evitării uniformizării culturilor în cadrul
procesului de globalizare. China va trebui să continue
să-şi pună în valoare propriile
condiţii, să preţuiască în
continuare în mod activ cultura sa
tradiţională, întrucât cultura
chineză, cu profunzimea sa orientală, cu stilul
său naţional foarte pregnant şi spiritul
său contemporan străluceşte pe marea
scenă a lumii.
Cultura chineză din secolul XXI-
va pune accentul pe creativitate. În perspectiva
viitorului, atitudinea ei va fi mai responsabilă, mai
activă şi mai constructivă în ceea ce
priveşte progresul naţiunii chineze şi al
umanităţii în general. Cultura chineză
va ţine pasul cu epoca pe care o trăim, va promova
specificul naţional, dreptatea, democraţia şi
ştiinţa, va lupta împotriva
prejudecăţilor, a discriminării,
ignoranţei şi superstiţiilor şi
împotriva tuturor fenomenelor care împietează
asupra progresului naţiunii şi civilizaţieii
umane. Cultura chineza aparţine patrimoniul cultural al
umanităţii. Pe de o parte ea va continua să
fie hrana spirituală a poporului chinez, iar pe de alta
parte ea se va deschide spre exterior pentru a putea
contribui la viitorul omenirii.
Principiul
călăuzitor al culturii chineze în etapa
actuală este integrarea în marea comunitate
internaţională prin promovarea unei politici de
deschidere sporită şi prin creşterea
schimburilor culturale cu străinătatea. Pentru
oameni, cultura constituie neîndoielnic miezul
comunicării şi înţelegerii dintre ei. In
secolul XXI rolul culturii în relaţiile interumane
devine din ce în ce mai important., nevoia de a extinde
schimburile culturale şi cooperarea între popoare
devine tot mai urgentă. Progresul culturii chineze nu
poate fi disociat de tezaurul comun al culturii umane.
Deschiderea spre exterior nu constituie numai principiul
fundamental al politicii de edificare economică a
Chinei, ci unul din principiile călăuzitoare
pentru edificarea culturii chineze contemporane.
Aplicând această politică, civilizaţia
chineză contemporană îşi deschide
porţile spre lumea dinafară, spre viitor.
În prezent, China are acorduri culturale cu
123 de ţări, a semnat 430 de înţelegeri
pentru schimburi culturale, realizează schimburi
culturale de diferite tipuri cu peste 160 de ţări
şi regiuni şi întreţine legături
şi relaţii cu mii de organizaţii culturale
străine şi internaţionale. Schimburile
culturale dintre China şi alte ţări se
desfăşoară în domeniul literaturii,
artelor, patrimoniului, cărţilor, muzeelor,
presei, publicaţiilor, radio-difuziunii,
cinamatografiei, sportului, educaţiei,
ştiinţei şi tehnologiei,
sănătăţii, , turismului, religiei etc.
Un mare număr de creaţii artistice străine
pătrund acum în China. In ultimii ani Ministerul
culturii din China a organizat, între altele, Anul
Internaţional al muzicii simfonice, Anul
internaţional al muzicii de operă, Anul
internaţional al artelor, Anul internaţional al
cântecelor şi dansurilor populare, precum şi
festivalul “Întâlnire la Beijing în
anul 2000”. Artişti din aproximativ 100 de
ţări, împreună cu operele lor, s-au
bucurat de apreciere în China. În acelaşi
timp, arţiştii chinezi şi operele lor au mers
şi sunt cunoscuţi în străinătate.
Măiestria acestora creşte cu fiecare zi.
Artiştii chinezi au participat la diferite festivaluri
şi concursuri internaţionale de muzică, dans,
acrobaţie, etc. Toate acestea demonstrează că
deschiderea către exterior este tot mai mare, că
schimburile culturale sunt tot mai intense, iar cultura
chineză în ansamblu este în continuu
progres.
În noiembrie 1999, China şi Statele
Unite au semnat protocolul privind acordul de aderarea a
Chinei la Organizaţia Mondială a Comerţului;
anul trecut, un acord similar a fost semnat între China
şi Uniunea Europeană. China este deci admisă
în Organizaţia Mondială a Comerţului.
Din acel moment China se va deschide şi mai mult
către exterior. Trebuie amintit aici că de
puţină vreme în China funcţionează
sistemul economiei de piaţă, că industria
culturală nu are încă dimensiunile necesare
şi că reglementările privind piaţa
culturii nu sunt complete. In aceste condiţii
totuşi noi deschidem piaţa culturii din China
şi ne găsim nu numai în faţa unor
oprtunităţi noi, ci, totodată ne
confruntăm şi cu o serie de dificultăţi.
Afirmând cele de mai sus, precizăm că ne
menţinem punctele noastre de vedere, continuăam
să aplicăm neabătut politica de deschidere
spre exterior şi depunem eforturi pentru a realiza
produse culturale de cât mai bună calitate, ne
străduim să le îmbunătăţim
continuu calitatea şi competivitatea pe piaţa
internaţională. Vom aprofunda reforma culturii
şi vom face să crească vitalitatea ei pentru
a-i asigura progresul. Vom lua măsurile cele mai
potrivite pentru a putea valorifica condiţiile de care
dispunem şi pentru a putea înfrunta mai bine
pregatiţi dificultăţile care încă
mai persistă.
Deschiderea pieţii culturale
chineze către exterior este largă şi în
acelaşi timp selectivă. Pe piaţa chineză
va fi competitiv orice produs culrural care se
conformează legilor şi reglementărilor
chineze în domeniu, care se adaptează
condiţiilor din China şi care contribuie la mersul
înainte al societăţii. Noi suntem
bucuroşi să adresăm bun venit oamenilor de
afaceri care doresc să investească pe piaţa
culturală a Chinei în cadrul unor
înţelegeri încheiate între noi. Să
observăm de asemenea că schimburile culturale
şi deschiderea trebuie să se facă între
parteneri egali şi să existe garanţia că
avantajele părţilor vor fi reciproce. China
are nevoie să cunoască lumea dinafară. In
fiecare zi, mijloacele mass media informează pe chinezi
despre schimbările şi evoluţiile care au loc
în lume, un mare număr de informaţii fiind
din viaţa politică,din economi,
ştiinţă, cultură, informaţii care
provin din Statele Unite, din ţările Europei
şi din alte zone geografice. Noi respectăm pe
deplin pluralismul şi deosebirile dintre naţiuni
şi civilizaţii. In acelaşi timp,
promovăm coexistenţa paşnică, dialogul,
schimburile şi înţelegerea între
diferitele civilizaţii, instruirea reciprocă,
cooperarea şi dezvoltarea tuturor popoarelor; aceasta
este poziţia noastră fundamentală şi
punctul nostru de vedere în ceea ce priveşte
progresul culturii mondiale.
China este o ţară
multietnică. În îndelungata sa istorie,
civilizaţia chineză s-a format treptat
datorită muncii şi creativităţii
locuitorilor întregii ţări, în lupta
comună împotriva agresorilor străini şi
pentru salvagardarea independenţei şi a
unităţii naţionale. Această
civilizaţie a fost animată de idealuri nobile
şi de aceea ea este acum vie şi foarte
dinamică. Cultura fiecărei naţiuni
posedă caracteristici proprii, totuşi, între
diferitele culturi există puncte comune. Trebuie ca
înteaga omenire să recunoască şi să
respecte pluralismul şi diferenţele între
diferitele naţiuni şi civilizaţii. Pornind de
la principiile egalităţii şi respectului
reciproc şi de la căutarea punctelor comune care
asigură înţelegerea între oameni,
trebuie să punem în valoare rolul pozitiv al
fiecărei civilizaţii, să promovăm
dezvoltarea continuă a umanităţii şi
progresul comun al popoarelor lumii.
Am intrat deja
în secolul XXI, se accelerează globalizarea
economică, iar cultura nu mai este regională ci
mondială. Dezvoltarea civilizaţiei prezintă o
tendinţă fundamentală din ce în ce mai
evidentă; în cultura umanităţii
există tot mai multe puncte comune. Acest lucru nu
înseamnă tutuşi că vom avea o
cultură unică. Noi afirmăm în continuare
existenţa pluralităţii culturale. In viitor,
fiecare cultură va trebui să asimileze o serie de
caracteristici puternice din alte culturi,
păstrându-şi în mod obligatoriu ceea ce
îi este specific. Trebuie ca fiecare naţiune,
păstrându-şi caracteristicile propriei
culturi să contribuie totodată la dezvoltarea
civilizaţiei umane. Ca slujitori ai culturii cu o
perspectivă istorică cu totul nouă
şi preocupaţi de destinul omenirii trebuie ca,
pornind de la nevoile reale de progres ale civilizaţiei
umane, să edificăm cultura noului secol pentru a
da o înfăţişare nouă tezaurului
culturii mondiale.
|
|