Sun Jiazheng
   
         În 1999 şi 2000, ultimii ani ai secolului al XX-lea, cultura chineză a cucerit Franţa şi Statele Unite prin organizarea unor manifestări de prestigiu. La Paris, oraş cu o bogată tradiţie cultură a fost oraganizată în anul 1999 “Săptămâna Culturii Chineze”, iar în anul 2000 în Statele Unite, ţara cu cea mai puternică economie din lume s-a organizat manifestarea care a purtat titlul “Călătoria culturii chineze în Stalele Unite”. Războinicii şi caii lor de teracotă, datând de 2000 de ani, obiecte din timpul dinastiei Tang, de acum 1300 de ani, precm şi prezentarea unor aspecte ale vieţii de zi cu zi din China zilelor noastre, au constituit pentru occidentali un prilej binevenit pentru cunoaşterea culturii chineze. Organizarea acestor două manisfestări a îmbrăcat o semnificaţie aparte. Influenţa culturii tradiţionale asupra societaţii moderne, înţelegerea reciprocă dintre cultura chineză şi cea occidentală, precum şi întrepătrunderea culturii populare cu cea cultă, ambele reprezentând aceeaşi civilizaţie umană, sunt elemente deloc de neglijat, care permit dezvoltarea culturii, fapt care corespunde politicii neabătute a guvernului chinez în domeniul culturii în noul secol şi reflectă în chip firesc relaţiile şi tendinţele pe care le manifestă cultura umanităţii. Pentru a face cunoscută cultura chineză precum şi progresele ei în secolul  XXI, prezentăm în cele ce urmeazăl opiniile ministrului culturii din China, domnul Sun Jiazheng.
         Slujirea poporului chinez, satisfacerea nevoilor sale culturale tot mai mari şi asigurarea accesului deplin la cultură a tuturor cetăţenilor ţării constituie tot atâtea obiective al politicii culturale promovate de China pentru noul secol. Incepand cu anul 1978, în contextul marilor schimbări sociale impuse de politica de reformă şi de deschidere a Chinei către exterior şi de trasformarile din sistemul economic, guvernul chinez a iniţiat o serie de măsuri concrete şi politici menite să ducă la dezvoltarea culturii şi la înflorirea artei şi literaturii. Una din aceste politici este accesul tututor cetăţenilor la binefacerile culturii.
         După aproape douăzeci de ani, reforma şi politica de deschidere şi-au arătat roadele în plan economic şi cultural; s-au produs schimbări importante de care întregul popor chinez s-a putut bucura. In mai puţin de douăzeci de ani numărul ziarelor a crescut de la 186 în 1978 la 2038, iar cel al revistelor de la 930 la 8187. In China există în prezent douăzeci de posturi de televiziune. La începutul aplicării reformei şi politicii de deschidere erau numai câteva emisiuni de informare, dar astăzi, într-o singură săptămână sunt difuzate în medie 70.000 de ore de emisie, iar subiectele s-au diversificat.
         În China, în anul 1999 televiziunea acoperea 91,6% din teritoriul ţării. Astăzi, tăranii din regiunile cele mai îndepărtate din centrul şi vestul ţării pot afla, în aceeaşi zi, la fel ca şi locuitorii oraşului Beijing sau Shanghai, tot ce se petrece în ţara lor şi în lume şi pot vedea în direct spectacolele susţinute de marii artişti, chinezi şi străini. China numără o populaţie de 1,2 miliarde locuitori. Prin aplicarea reformei şi a politicii de deschidere către exterior, guvernul chinez a reuşit să rezolve problema subzistenţei populaţiei sale care reprezintă un sfert din populaţia planetei, a creat condiţiile pentru ca această populaţie să fie din ce în ce mai prosperă, să beneficieze de drepturi culturale sporite şi de o viaţă spirituală mai bogată.
         În îndelungata sa istorie, naţiunea chineză şi-a creat o tradiţie culturală proprie. o identitate spirituală care a constituit temelia culturală pentru unificare ţării şi pentru unitatea naţională. Pe măsură ce s-a înaintat în timp şi societatea a progresat, unele tradiţii culturale s-au dezvoltat, altele au dispărut pentru totdeauna. Aceste tradiţii, adevăraţi piloni pe care se sprujină cultura şi viaţa unei naţiuni, au fost transmise din generaţie în generaţie până în zilele noastre şi au exercitat o influenţă profundă asupra sistemelor de valori, asupra modului de viiaţă a chinezilor şi asupra căii de dezvoltare a ţării. Se ştie că istoria Chinei este multimilenară iar cultura sa se distinge printr-o incontestabilă originalitate. Protejarea eficientă a moştenirii culturale este o sarcină urgentă şi extrem de importantă a Chinei în secolul XXI.
         În această eră trebuie să sprijinim dezvoltarea culturii naţionale a tuturor ţărilor; de asemenea, cultura regiunilor şi ţărilor mai puţin dezvoltate trebuie protejată şi susţinută în vederea evitării uniformizării culturilor în cadrul procesului de globalizare. China va trebui să continue să-şi pună în valoare propriile condiţii, să preţuiască în continuare în mod activ cultura sa tradiţională, întrucât cultura chineză, cu profunzimea sa orientală, cu stilul său naţional foarte pregnant şi spiritul său contemporan străluceşte pe marea scenă a lumii.
         Cultura chineză din secolul XXI- va pune accentul pe creativitate. În perspectiva viitorului, atitudinea ei va fi mai responsabilă, mai activă şi mai constructivă în ceea ce priveşte progresul naţiunii chineze şi al umanităţii în general. Cultura chineză va ţine pasul cu epoca pe care o trăim, va promova specificul naţional, dreptatea, democraţia şi ştiinţa, va lupta împotriva prejudecăţilor, a discriminării, ignoranţei şi superstiţiilor şi împotriva tuturor fenomenelor care împietează asupra progresului naţiunii şi civilizaţieii umane. Cultura chineza aparţine patrimoniul cultural al umanităţii. Pe de o parte ea va continua să fie hrana spirituală a poporului chinez, iar pe de alta parte ea se va deschide spre exterior pentru a putea contribui la viitorul omenirii.
         Principiul călăuzitor al culturii chineze în etapa actuală este integrarea în marea comunitate internaţională prin promovarea unei politici de deschidere sporită şi prin creşterea schimburilor culturale cu străinătatea. Pentru oameni, cultura constituie neîndoielnic miezul comunicării şi înţelegerii dintre ei. In secolul XXI rolul culturii în relaţiile interumane devine din ce în ce mai important., nevoia de a extinde schimburile culturale şi cooperarea între popoare devine tot mai urgentă. Progresul culturii chineze nu poate fi disociat de tezaurul comun al culturii umane. Deschiderea spre exterior nu constituie numai principiul fundamental al politicii de edificare economică a Chinei, ci unul din principiile călăuzitoare pentru edificarea culturii chineze contemporane. Aplicând această politică, civilizaţia chineză contemporană îşi deschide porţile spre lumea dinafară, spre viitor.
         În prezent, China are acorduri culturale cu 123 de ţări, a semnat 430 de înţelegeri pentru schimburi culturale, realizează schimburi culturale de diferite tipuri cu peste 160 de ţări şi regiuni şi întreţine legături şi relaţii cu mii de organizaţii culturale străine şi internaţionale. Schimburile culturale dintre China şi alte ţări se desfăşoară în domeniul literaturii, artelor, patrimoniului, cărţilor, muzeelor, presei, publicaţiilor, radio-difuziunii, cinamatografiei, sportului, educaţiei, ştiinţei şi tehnologiei, sănătăţii, , turismului, religiei etc. Un mare număr de creaţii artistice străine pătrund acum în China. In ultimii ani Ministerul culturii din China a organizat, între altele, Anul Internaţional al muzicii simfonice, Anul internaţional al muzicii de operă, Anul internaţional al artelor, Anul internaţional al cântecelor şi dansurilor populare, precum şi festivalul “Întâlnire la Beijing în anul 2000”. Artişti din aproximativ 100 de ţări, împreună cu operele lor, s-au bucurat de apreciere în China. În acelaşi timp, arţiştii chinezi şi operele lor au mers şi sunt cunoscuţi în străinătate. Măiestria acestora creşte cu fiecare zi. Artiştii chinezi au participat la diferite festivaluri şi concursuri internaţionale de muzică, dans, acrobaţie, etc. Toate acestea demonstrează că deschiderea către exterior este tot mai mare, că schimburile culturale sunt tot mai intense, iar cultura chineză în ansamblu este în continuu progres.
         În noiembrie 1999, China şi Statele Unite au semnat protocolul privind acordul de aderarea a Chinei la Organizaţia Mondială a Comerţului; anul trecut, un acord similar a fost semnat între China şi Uniunea Europeană. China este deci admisă în Organizaţia Mondială a Comerţului. Din acel moment China se va deschide şi mai mult către exterior. Trebuie amintit aici că de puţină vreme în China funcţionează sistemul economiei de piaţă, că industria culturală nu are încă dimensiunile necesare şi că reglementările privind piaţa culturii nu sunt complete. In aceste condiţii totuşi noi deschidem piaţa culturii din China şi ne găsim nu numai în faţa unor oprtunităţi noi, ci, totodată ne confruntăm şi cu o serie de dificultăţi. Afirmând cele de mai sus, precizăm că ne menţinem punctele noastre de vedere, continuăam să aplicăm neabătut politica de deschidere spre exterior şi depunem eforturi pentru a realiza produse culturale de cât mai bună calitate, ne străduim să le îmbunătăţim continuu calitatea şi competivitatea pe piaţa internaţională. Vom aprofunda reforma culturii şi vom face să crească vitalitatea ei pentru a-i asigura progresul. Vom lua măsurile cele mai potrivite pentru a putea valorifica condiţiile de care dispunem şi pentru a putea înfrunta mai bine pregatiţi dificultăţile care încă mai persistă.
         Deschiderea pieţii culturale chineze către exterior este largă şi în acelaşi timp selectivă. Pe piaţa chineză va fi competitiv orice produs culrural  care se conformează legilor şi reglementărilor chineze în domeniu, care se adaptează condiţiilor din China şi care contribuie la mersul înainte al societăţii. Noi suntem bucuroşi să adresăm bun venit oamenilor de afaceri care doresc să investească pe piaţa culturală a Chinei în cadrul unor înţelegeri încheiate între noi. Să observăm de asemenea că schimburile culturale şi deschiderea trebuie să se facă între parteneri egali şi să existe garanţia că avantajele părţilor vor fi reciproce.
         China are nevoie să cunoască lumea dinafară. In fiecare zi, mijloacele mass media informează pe chinezi despre schimbările şi evoluţiile care au loc în lume, un mare număr de informaţii fiind din viaţa politică,din economi, ştiinţă, cultură, informaţii care provin din Statele Unite, din ţările Europei şi din alte zone geografice. Noi respectăm pe deplin pluralismul şi deosebirile dintre naţiuni şi civilizaţii. In acelaşi timp, promovăm coexistenţa paşnică, dialogul, schimburile şi înţelegerea între diferitele civilizaţii, instruirea reciprocă, cooperarea şi dezvoltarea tuturor popoarelor; aceasta este poziţia noastră fundamentală şi punctul nostru de vedere în ceea ce priveşte progresul culturii mondiale.
         China este o ţară multietnică. În îndelungata sa istorie, civilizaţia chineză s-a format treptat datorită muncii şi creativităţii locuitorilor întregii ţări, în lupta comună împotriva agresorilor străini şi pentru salvagardarea independenţei şi a unităţii naţionale. Această civilizaţie a fost animată de idealuri nobile şi de aceea ea este acum vie şi foarte dinamică. Cultura fiecărei naţiuni posedă caracteristici proprii, totuşi, între diferitele culturi există puncte comune. Trebuie ca înteaga omenire să recunoască şi să respecte pluralismul şi diferenţele între diferitele naţiuni şi civilizaţii. Pornind de la principiile egalităţii şi respectului reciproc şi de la căutarea punctelor comune care asigură înţelegerea între oameni, trebuie să punem în valoare rolul pozitiv al fiecărei civilizaţii, să promovăm dezvoltarea continuă a umanităţii şi progresul comun al popoarelor lumii.
         Am intrat deja în secolul XXI, se accelerează globalizarea economică, iar cultura nu mai este regională ci mondială. Dezvoltarea civilizaţiei prezintă o tendinţă fundamentală din ce în ce mai evidentă; în cultura umanităţii există tot mai multe puncte comune. Acest lucru nu înseamnă tutuşi că vom avea o cultură unică. Noi afirmăm în continuare existenţa pluralităţii culturale. In viitor, fiecare cultură va trebui să asimileze o serie de caracteristici puternice din alte culturi, păstrându-şi în mod obligatoriu ceea ce îi este specific. Trebuie ca fiecare naţiune, păstrându-şi caracteristicile propriei culturi să contribuie totodată la dezvoltarea civilizaţiei umane. Ca slujitori ai culturii cu o perspectivă istorică  cu totul nouă şi preocupaţi de destinul omenirii trebuie ca, pornind de la nevoile reale de progres ale civilizaţiei umane, să edificăm cultura noului secol pentru a da o înfăţişare nouă tezaurului culturii mondiale.